Primul rid sarbatorit cu sampanie

Nov 9, 2015 by

Primul rid sarbatorit cu sampanie

Imi amintesc pe vremea facultatii, cand am luat prima data cunostinta cu cremele de fata ale mamei. Ma uitam la ea cum se ungea cu grija si perseverenta in fiecare seara. Mi se parea muncaaa 🙂 si, in mintea mea, inca eram atat de departe de etapa “crema antirid” incat credeam ca nu mi se va aplica niciodata, facea parte din alt film si oricum nu al meu.

Oglinda a fost mereu aproape insa din pacate nu invatasem sa ma privesc corect. Vedeam des pistruii (neacceptati), perciunii sau sprancenele nepensate, ma luptam cu cosurile chiar si cu alea inexistente si cu obsesia fetei de revista, gen carton pentru a ascunde ce consideram ca nu e frumos.

Multa vreme am trait cu ideea ca nu sunt riduri care au legatura cu varsta ci riduri de expresie, ceea ce e bine, inseamna ca sunt expresiva 😀

Insa a venit ziua cand uitandu-ma in oglinda mi-am dat seama ca a aparut, stiam ca e acolo, nu mai era de expresie era pentru ca venise randul lui.

Ca o prelungire a ochiului, ca o urma facuta de perna sau o zgaraietura care nu se mai vindeca… facea parte din categoria: “ceva e pe fata mea dar nu e al meu”.

Am stiu… era probabil primul rid pe care il recunosteam. Am zambit si am inceput sa imi masez mai des pielea din jurul ochilor… cumva crezand ca ma pot opune. Crema si masajul nu au avut efectul dorit, pielea era mai catifelata, tenul mai rasfatat insa zgaraietura aceea de la coltul ochiului tot acolo a ramas.

Bine… atunci probabil nu beau destula apa sau nu dorm la orele care trebuie. Drept urmare am inceput sa umblu cu sticla de apa dupa mine si sa fac eforturi sa inchid lumina la ora 11 p.m.

In zadar, el a ramas acolo, initial ca un intrus… iar mai apoi ca un bun prieten de viata, care stiu ca este cu mine oricand, care stiu ca vorbeste despre mine… care stiu ca ma face frumoasa… cum as putea sa nu-l iubesc?tinerete

El este “Sharm”, il hidratez, il odihnesc si il port cu mine zi de zi. De cand a aparut zambesc mai des, rad cu pofta si traiesc mai viu, ma uit la soare fara ochelari cu riscul, bine stiut, ca e posibil sa apara fratele lui, pe care deja l-am botezat “Sunny” pentru ca stiu ca va veni… sau a venit deja si eu nu l-am recunoscut.

A fost la un moment dat un declick, o schimbare de perspectiva si o acceptare a naturii in sine care a aparut nu pentru ca sunt eu inteleapta satului, ci a venit pentru ca am avut sansa sa cunosc oameni care accepta trecerea timpului, fara sa se opuna sau sa faca lucruri in exces pentru a ramane tineri… acei oameni care se bucura de viata mai intens decat un adolescent care isi aranjeaza parul de 10 ori pe zi.

Am sansa sa traiesc langa un om de la care invat sa (ma) iubesc si sa accept fiecare etapa din viata mea, fiecare rid si fiecare fir de par alb, fiecare transformare a corpului.

Iar cand imi spune “devii din ce in ce mai frumoasa” sau “vei imbatrani frumos” ma simt atat de bine incat in loc sa numar ridurile am inceput sa-mi numar zambetele, experientele (frumoase) care imi taie respiratia si oamenii pe care ii fac fericiti.

In concluzie, primul rid merita sarbatorit cu un pahar de sampanie si cu multa voie buna pentru ca de la el poate porni o viata mai buna, mai plina si mai savuroasa. Depinde de noi cum il primim in viata noastra ca pe un inamic sau ca pe un prieten de drum…

index

PS. Si abia acum cativa ani am invatat de la un consultant de frumusete sa folosesc oglinda. Oglinda este despre descoperirea trasaturilor frumoase, a formei ochilor si a nasului, descoperirea unui suflet viu si plin de viata sau descoperirea unei aventuri inca netraite.

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. Uitandu-ma pe netul din Romania uite ca am
    nimerit pe pagina dvs.. Trebuie sa apreciez ca sunt placut surprins de calitatea articolelor de pe aceasta pagina si va urez cat mai mult succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *