Clipe de armonie

Feb 4, 2016 by

Clipe de armonie

Clasele de spinning sunt adevărate momente de bucurie, de conectare cu mine, de auto-depășire. Sunt orele când mă distrez, când cânt de față cu alții fără să mă audă nimeni. Sau cel puțin așa cred  🙂

Sunt clipe când mă adun și reușeșc chiar în mijlocul efortului să îmi pun în ordine gândurile și să îmi dau un boost de motivație pentru ziua ce începe. Sunt orele când de multe ori am găsit soluții la întrebările ce le aveam, orele care intră în categoria “timp de calitate cu mine” încât le pot numi adevărate meditații în mișcare. (muzica având un rol important).

Astăzi au fost momente care mi-au confirmat, încă o dată, că adevărata fericire vine din armonie iar armonia vine din respectarea ritmului vieții.

Și să îți povestesc cum am ajuns la acest WOW  la ora de spinning.

Ajunsă în sala am ales un alt loc față de obicei. Am ales bicicleta liberă din spatele A.C. Ea este pe lângă mamă, cyclistă profesionistă. Participă și câștigă concursuri, e pasionată de atletism, cycling și înot.

Am început să pedalez în timp ce eram foarte atentă la ea, la modul cum își mișcă corpul, ritmul cum pedalează și cum respiră. Am remarcat multă determinare și seriozitate, nu cânta, nu comenta. O priveam în oglindă și o vedeam foarte focalizată. Uneori zâmbea.

Cred că își găsise ritmul ei și bicicleta doar o purta, se înțelegeau foarte bine. Din afară părea foarte ușor.

Într-un moment de curiozitate și de joacă am început să pedalez în ritm cu ea, să îmi mișc corpul după corpul ei. Intrasem la un moment dat într-un ritm comun. Parcă se petrecuse o magie și intrasem în pielea ei. Eram într-o bulă cu libertate și relaxare, un spațiu de armonie între inimă și minte, între viteza cu care se mișcau picioarele și modul în care respiram. Totul se petrecea într-un mod atât de natural. Nu regăseam încrâncenarea, strofocarea, lipsa de aer și nici gândurile de genul “nu mai pot”.

harmonyChiar o clipă mi-a fost dat să simt cum bicicleta mă poartă cu ușurință și deși corpul îmi transpiră nu simt oboseala. Picioarele parcă se mișcau singure, întregul corp era într-o armonie cum rar am mai trăit în timpul sportului.

O secundă de gândit a fost de ajuns să ies din ritm și oricât de mult am vrut să readuc acea armonie nu mi-a mai ieșit. Eram fie cu un pas în urmă fie cu un pas înainte.

Mă uitam la ritmul ei și mă uitam la mine. Muzica mă influența să trag tare, să-mi ies din ritm și să obosesc foarte repede. Pe când, ea continuă cu aceeași cadență indiferent de muzică. M-am oprit de trei ori și am băut apă (abia trăgându-mi sufletul) în timp ce ea s-a oprit abia la sfârșitul clasei.

Pare ca din povești, însă așa cum un pulsometru măsoară ritmul inimii ajutându-mă să mă mențin într-o zona de siguranță în timp ce devin mai puternică cam așa am remarcat că este și în viață. Atunci când nu accept viteza sau modul în care se petrec lucrurile, când mă dau peste cap să grăbesc, cumva mă opun armoniei.

Armonia vine la pachet cu magia, se întâmplă lucrurile pe care ni le dorim într-un mod natural și la timpul lor. Noi doar să ne facem partea!

Start Living

… and try spinning,

A.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *