Bucuriile mici si dese, cheia marilor succese

Nov 20, 2015 by

Bucuriile mici si dese, cheia marilor succese

Astăzi am primit un telefon de la o prietenă, o femeie frumoasă cu familie mareee și fericită. M-a sunat să îmi împărtășească ghidușiile ei din ultima vreme. A fost o discuție scurtă însă plină de emoție. Am râs cu poftă, simțindu-mă complice la bucuria ei. I-a făcut iubitului ei soț o surpriză de ziua ei. Da, de ziua ei, pentru că știe să își îndeplinească dorințele, își dă voie să viseze și o bucură acele momente când se întamplă. “Îți dai seama, nu e mare lucru, dar mă bucură enorm, mi-am mai îndeplinit o fantezie” asta a fost replica ei, în timp ce râdea cu tot sufletul.

După ce am închis i-am mulțumit încă o dată (în gând) pentru telefon și mai ales pentru că mi-a împărtașit din bucuriile ei.

M-am oprit pentru o clipă din ceea ce făceam și mi-am trecut în revistă ultima perioadă din viață. Mi-am dat seama că de prea multe ori las să treacă pe lângă mine momente mici însă pline de emoție doar pentru că nu le consider destul de mărețe ca să mă opresc și să le dau ghes, să le primesc în viața mea așa cum de fapt ar merita.

Deși văd lucrurile pe care le primesc în dar de la viață, lucrurile pe care le fac sau deja le am, văd persoanele minunate din viața mea, uneori le consider atât de firești încât trec pe lângă mine neobservate.

Trăim în era lui “Think Big”, era lui “Dream Big”, era “Bucket list-ului”. Era în care “Big” este poate mai apreciat decât „Little”.

Acum ceva vreme mi-am creat și eu un Bucket List pe Pinterest. Știu, e amuzant, însă m-au inspirat mult pozele și lucrurile trăsnite pe care le-am găsit acolo. M-am bucurat să constat că îmi doresc mai mult să trăiesc experiențe decât să am “lucruri”, însă în același timp m-am întrebat cum ar arăta viața mea dacă aș vâna doar acele Experiențe mărețe dar în schimb aș rata apusurile, diminețile leneșe, îmbrățișările, lacrimile de fericie și surprizele hazlii.

relax2Sunt cam mici șansele să mă bucur de ceva “mare” dacă nu știu să mă bucur de ceva “mic”. Și când vine vorba de a mă bucura, atitudinea este totul.

Îmi place să cred despre mine că sunt o visătoare cu capul în nori și cu picioarele pe pământ. Cred cu tărie că țintind către stele voi ajunge măcar până la Soare. Lucrurile mărețe, cele care par imposibile îmi dau avânt și îmi turează motoarele.

Cu toate astea, uneori constat că în fuga asta după ”Dream/Think Big” mă simt de multe ori obosită și tânjesc după o zi liniștită, o zi în care să fiu eu dând la o parte ce vor alții sau ce măsoară alții ca să mă încadreze într-un tipar acceptat. O zi în care să mă opresc și să apreciez ceea ce am.

bucurii mici

Cred că nu e nimic în neregulă cu atitudinea ”Dream&Think Big”, cu a (ne) depăși limitele sau a fi varianta noastră cea mai bună. Însă nu întotdeauna “mare” este mai bine decât “mic”, nu întotdeauna „forțarea limitelor” este mai bună decât “să o iau ușor, cu pași firești”, nu întotdeauna “varianta mea cea mai bună” este mai apreciată decât „să fiu eu”.

Așa că de astăzi aleg să fiu eu în timp ce mă inspiră varianta mea cea mai bună, aleg următorul pas firesc în timp ce îmi depășesc limitele, aleg să visez măreț în timp ce mă bucur de fiecare moment din zi, de ghidușii, de pupături și de mirosul de toamnă.

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *