Acasa

Nov 30, 2015 by

Acasa

Acum câteva săptămâni am răsfoit albumele cu fotografii de pe vreamea copilăriei. Mă uitam la mine cea de atunci și am avut sentimentul că sunt mama acelei fetițe. Un nor de nostalgie a trecut agale în timp ce îmi spuneam “ce mare a crescut” (sau am crescut). Am iubit-o și am luat-o în inima mea promițându-i, încă o dată, că voi avea grijă de visele ei.

Mi-am amintit că îmi plăcea să mă joc mult și nu neaparat cu păpuși. Eram precum argintul viu și nu îmi ieșea să stau locului decât câteva secunde. Alergam, dansam, urcam și coboram scările, mă jucam șotron sau “de-a v-ați ascunselea”. Pentru mine, acasă era în spatele blocului și în brațele mamei (și ale bunicii).

Între timp “joaca” s-a mutat din spatele blocului în fața lui, în rândurile adulților. Acum am altă listă de priorități și de bucurii: familia, dezvoltarea, hobby-urile, prietenii și lista poate continua. Fiecare ocupă un loc bine definit în mine și în timpul meu. Port fie în minte, fie în telefon sau pe hârtie câte o listă. Lista de cumpărături, lista cu ce am de realizat azi, lista cu bucurii și cu griji, îmi port non stop în suflet visele, împlinirile și uneori îmi recunosc și fricile. Port cu mine dorințele, pasiunile, aspirațiile iubitului. Port viața lui. Port viața noastră.

A fost vremea când eram atât de atentă la ceea ce vreau să obțin încât nu eram atentă la mine, mergeam înainte fără să măsor prețul rezultatelor. Cu timpul mi-a scăzut eficiența și a fost greu să armonizez ceea ce făceam cu ceea ce îmi doream. Am trăit un sentiment de nemulțumire, de foială deși aparent viața mă purta exact acolo unde crezusem că vreau. Am trăit un sentiment de confuzie, un sentiment de inutilitate a unor lucruri pe care le făceam. Încă nu găsisem noul sentiment de acasă însă începeam să întrezăresc raza mea de soare.

relaxare

Printre primele lucruri pe care le-am făcut a fost să îmi simplific viața. Am eliminat lucrurile inutile și mi-am făcut ordine în viață, în liste și în dorințe. Când am avut prima schiță cu ceea ce îmi doresc deja m-am simțit mai liberă și mult mai relaxată.

Am început să fiu atentă la mine. Am acceptat ideea că pentru asta e cazul să îmi acord mai mult timp și să fac lucrurile care îmi plac și să le fac des, să mă relaxez și să încep să trăiesc viața mea, nu viața altuia. Și atunci când am schimbat prioritățile am analizat mai mult prețul alegerilor mele.

Următoarea etapă a fost să transform în obiceiuri lucruri care intrau la categoria “ce drăguț ar fi dacă…” sau cele care le făceam foarte rar deși mă încărcau foarte mult. Mergeam în grădina botanică, alergam și mă bucuram de un colțișor care mie îmi plăcea mult. Pentru că, acolo, mă simțeam la munte. Erau ferigi, brazi și apa șușura. Și era liniște. Mergeam la înot și dormeam la prânz. Am redescoperit cântecul păsărilor, forma frunzelor și cititul de bunăvoie. Am petrecut mult timp cu mine, nu singură!

Mi-a plăcut enorm când am început să îmbrac lunea hainele pe care le păstram în dulap pentru “duminica”, când am început să beau din ceștile de porțelan păstrate pentru musafiri și să mânânc cozonac deși nu era nici Crăciun nici Paște.

Muzica și lucrurile făcute în tihnă, fără grabă, fără sărit etape, fără fugă după rezultat m-au ajutat să trăiesc moment după moment. Când am început să respir cu toți plămânii și să deschid ochii mai larg, am început să simt mirosul de iarbă și să văd mai colorat.

Când am început să remarc nuanțele fiecărui răsărit, când am descoperit culorile apusului toamna, când m-am împrietenit cu marea, când am început să iubesc cu toți porii, să-l urmăresc când doarme și visează, când mi-am găsit liniștea în brațele lui și am reușit să tac, am știut că am ajuns acasă.

traiesc relaxat

Related Posts

Tags

Share This

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *